Comisia FEMM a Parlamentului European este reputată, pe de o parte, drept găletușa cu nisip a feministelor radicale din Parlament și, pe de altă parte, ca un fel de grămadă de gunoi pe care să se adune „găinile” care nu au reușit să obțină un loc în niciuna dintre comisiile mai importante. Acesta este lucrul pe care ar trebui să-l avem întotdeauna în vedere atunci când analizăm produsele rezultate din dezbaterile FEMM.
Prin urmare, nu este de mirare că eurodeputații pro-viață nu au vrut până acum să petreacă mult timp și efort pentru a dejuca o rezoluție prin care feministele radicale încearcă să sprijine inițiativa cetățenească europeană (ICE), destul de puțin populară, „Vocea mea, alegerea mea” („My Voice, My Choice”) a grupărilor pan-europene de promovare a avortului. După cum se poate citi pe site-ul web al grupului RENEW (cunoscut anterior ca ALDE), această rezoluție a fost adoptată cu 26 de voturi contra 12 într-o comisie formată în mare parte nu din oameni cu viziuni normale despre lume, ci din ultra-radicali. Chiar și așa, textul a trebuit să fie foarte distorsionat pentru a atinge acest nivel de susținere: „solicitând statelor membre să își alinieze legile la standardele internaționale privind drepturile omului, menționând că multe femei din Europa se confruntă încă cu bariere juridice și practice în calea avortului sigur și legal”.
Desigur, statele membre ar trebui să își alinieze legile la standardele internaționale privind drepturile omului. Problema este că aceste standarde protejează dreptul la viață și nu „dreptul la avort”. Și dacă femeile se confruntă cu bariere practice și juridice care le împiedică să își măcelărească propriii copii, atunci acesta este evident un lucru bun și nu unul rău. Nu orice barieră este rea! Ba chiar, în acest domeniu, cu cât mai multe bariere, cu atât mai bine.
Se pare că audierea din Parlament privind „My Voice, My Choice” va avea loc pe 2 decembrie, nu (așa cum s-a relatat anterior) pe 2 martie 2026. Motivul pentru ceea ce pare a fi fie dezinformare, fie o schimbare bruscă rămâne neclar. Până atunci, repetăm că în mod evident această ICE nu ar fi trebuit înregistrată de la bun început, având în vedere aparenta lipsă de competență a UE în materie.