Terapia cu celule stem

Asociaţia „Pro-Vita pentru născuţi şi nenăscuţi” – Bucureşti, www.asociatiaprovita.ro

A fi pro-vita înseamnă mult mai mult decât a te opune avortului. Înseamnă şi a promova activ viaţa şi sănătatea, dar şi tehnologia şi progresul ştiinţific ce vin în sprijinul acestora într-un mod etic. Terapia cu şi cercetarea pe celule stem adulte este o astfel de realizare.

Ce sunt celulele stem (CS)?

Corpul uman cuprinde peste 200 de tipuri de celule “mature”, fiecare cu o funcţie specifică (spre exemplu, celulele care transportă oxigenul prin sânge – globulele roşii). Celulele stem (sau suşă) sunt celule “universale”; ele se deosebesc de celulele „mature” prin faptul că au capacitatea de a crea diferite celule „specializate” sau ţesuturi.

Această capacitate reprezintă un potenţial terapeutic unic deja dovedit pentru boli ale sângelui, unele grave (leucemie, anemie). În viitor, se aşteaptă ca celulele stem să fie folosite în înlocuirea celulelor sau ţesutului distrus de boli de inimă, leziuni ale măduvei spinării, cancere (cerebral, ovarian, de piele), scleroza multiplă, boli autoimune precum diabetul sau de maladii ca Parkinson şi Alzheimer. De aceea, se consideră că descoperirea celulelor stem a fost una dintre cele mai mari succese ale medicinei moderne.

Dintre dezavantajele şi riscurile pe care le comportă tratamentul cu CS pot fi menţionate potenţialul oncogen şi deci riscul important de cancer, precum şi alte efecte secundare încă insuficient cercetate.

Celulele stem sunt de două tipuri: “adulte” şi “embrionare”. Recoltarea lor pentru terapie şi cercetare este însă diferită şi ridică uneori serioase probleme etice.

Celulele stem adulte salvează vieţi – fără să distrugă vreuna

Celulele stem “adulte” (CSA) se regăsesc în organism după dezvoltarea completă a corpului. Recoltarea lor după naştere este o procedură perfect etică, întrucât nu presupune întreruperea cursului vieţii unei fiinţe umane. (*)

Sângele din cordonul ombilical, la fel ca şi măduva spinării (mai ales în cazuri de leucemie) sunt importante surse de CSA. Acestea sunt ideale pentru terapii, atât pentru donator cât şi, de multe ori, pentru rudele sale, întrucât CS au caracteristici genetice distincte la fiecare familie.

Băncile de sânge placentar prelevează sânge din cordonul ombilical al nou-născuţilor şi îl stochează. Din 2008, funcţionează şi în România câteva bănci de sânge placentar. Apelând la serviciile lor, tu şi familia ta veţi avea acces la cele mai noi tehnologii etice de salvare a vieţii.

Cercetarea pe celule stem embrionare – ne-etică şi practic inutilă

Celulele stem „embrionare” (CSE) joacă un rol esenţial în timpul dezvoltării embrionului şi a fătului. Recoltarea lor presupune distrugerea embrionului, adică distrugerea unei vieţi umane (*).

De mai mult de zece ani, numeroşi oameni de ştiinţă şi o bună parte din media promovează potenţialul CSE în tratarea unui număr mare de boli, de la cancer la boli cardiovasculare sau Alzheimer. În Statele Unite ale Americii, acolo unde acest tip de cercetare a luat cea mai mare amploare, dezbaterea a ajuns inclusiv pe agenda candidaţilor la alegerile prezidenţiale.

Activiştii pro-vita, care s-au opus şi se opun cercetării pe CSE, întrucât procedura cere distrugerea embrionilor umani de dragul cercetărilor medicale, au fost caracterizaţi drept “criminali”, oameni fără compasiune pentru cei care suferă de boli devastatoare şi pe care celulele stem embrionare promit să-i salveze.

Până acum au fost cheltuite miliarde de dolari pentru cercetarea pe CSE şi mai bine de zece ani au trecut de la crearea primei culturi de astfel de celule. La ce a dus această cercetare? La nimic. Celulele embrionare nu au tratat cu succes nici o maladie. Mai mult, creşterea lor necontrolată poate duce la complicaţii serioase – cum ar fi formaţiuni tumorale şi rejecţii imunitare.

Celulele stem embrionare nu au nici un avantaj faţă de cele adulte

De ani buni, susţinătorii acestui tip de cercetare afirmă că structura unică a CSE deţine potenţialul pentru rezolvarea unor situaţii imposibile în cazul celulelor stem adulte. Mai întâi, CSE ar creşte mai uşor în culturi, în timp ce celulele adulte sunt rare şi dificil de izolat. Acesta este un factor important, dat fiind numărul mare de celule necesare pentru procesele terapeutice. În al doilea rând, CSE ar avea potenţialul de a produce aproape orice ţesut, o caracteristică cunoscută drept pluripotenţă, o flexibilitate care lipseşte CSA.

În ultimii ani, ambele argumente au fost dovedite false. Datorită noilor tehnici creative de procesare şi dezvoltării companiilor care deschid bănci de sânge placentar, celulele stem adulte pot fi acum prelevate uşor şi eficient. Mai mult, acest ţesut provine, cel mai adesea, de la pacient sau o rudă a acestuia, rezultând o compatibilitate genetică ce previne respingerea de către sistemul imunitar, întâlnită adesea în tratamentele cu CSE.

Oamenii de ştiinţă au descoperit recent o modalitate de a “programa” celulele cutanate umane să adopte un comportament specific CSE, cu o flexibilitate genetică – sau pluripotenţă – asemănătoare. Noua descoperire este cunoscută sub numele de celule stem pluripotente induse (iPS). Ele sunt mai uşor şi mai eficient de obţinut decât CSE şi nu necesită distrugerea vreunui embrion. În plus, şi celulele iPS provin de la pacient, reducând foarte mult posibilitatea respingerii de către sistemul imunitar.

Este însă important să precizăm că deocamdată cercetarea pe celulele stem pluripotente induse are încă multe bariere de doborât pentru a reuşi să ofere tratamente, întrucât iPS conţin gene oncogene pentru care până acum nu s-a găsit nici o soluţie să fie eliminate. Cercetările însă continuă, la fel ca şi disputa privind aspectul etic.

––-

(*). Conform principiilor pro-vita şi descoperirilor medicale din ultimele zeci de ani, viaţa începe în momentul concepţiei, sau al fertilizării.

Primum non nocere (În primul rând, să nu faci rău) este unul din principiile bioeticii, cunoscut şi aplicat încă din antichitate.

Vizitaţi www.asociatiaprovita.ro pentru alte materiale utile