În forma propusă de Organizația Mondială a Sănătății, în disciplina „Educație sexuală” nu este greu de recunoscut un principiu esențial al comunismului: copiii nu sunt ai părinților, ci aparțin statului; ca atare, ei trebuie forțați, la nevoie, să participe la această disciplină, împotriva voinței părinților și tutorilor lor, de către autoritatea publică.
Iată astfel ilustrat principiul realizării binelui copiilor prin separare de părinți, ba chiar împotriva acestora.
Să fie limpede: obligativitatea unei discipline cu conotații morale atât de profunde precum „educația sexuală” nu poate fi impusă copilului decât cu încălcarea drepturilor parentale, garantate de Constituție și de tratatele internaționale. Legislația drepturilor omului, a cărei arhitectură a fost construită după cel de-Al Doilea Război Mondial, a acordat mereu primordialitate părintelui și nu Statului în ce privește educația și valorile insuflate copilului, tocmai pentru a împiedica repetarea ororilor ideologice care au dus la conflagrația mondială.
Interpretările contrare sunt forțate de cercuri ideologice de extrema Stângă, care manifestă interes în influențarea și manipularea tinerelor generații, iar acest deziderat este cel mai bine atins lipsind de putere părinții și preluând controlul asupra școlilor și a instituțiilor în general.
Faptul că Uniunea Salvați România, auto-încadrat ca „partid de centru dreapta modern” insistă pentru promovarea viziunii OMS-ului, care antagonizează copilul și educația sa, pe de o parte, părintelui, pe de alta, nu poate fi decât o dovadă a imposturii ideologice a liderilor USR. Măcar și prin prisma acestei luări de poziție, USR se situează indubitabil la Stânga spectrului politic.