„Un gând special aş vrea să vi-l rezerv vouă, femei care ați recurs la avort. Biserica ştie câte condiționări pot să fi influențat asupra hotărârii voastre şi nu se îndoieşte că în multe cazuri a fost vorba de o hotărâre plină de suferință, poate dramatică. Probabil că rana din sufletul vostru nu s a închis încă. În realitate, ceea ce s-a întâmplat a fost şi rămâne profund nedrept. Dar nu vă lăsați copleşite de descurajare şi nu abandonați speranța. Să ştiți să înțelegeți, mai degrabă, ceea ce s a petrecut şi să-l interpretați în adevărul său. Dacă încă nu ați făcut o, deschideți vă cu umilință şi încredere față de căință: Părintele a toată îndurarea vă aşteaptă pentru a vă oferi iertarea şi pacea sa în sacramentul Împăcării. Vă veți da seama că nimic nu e pierdut şi veți putea cere iertare şi copilului vostru, care acum trăieşte în Domnul.
Ajutate de sfatul şi apropierea unor persoane prietene şi competente, veți putea fi, prin mărturia voastră izvorâtă din suferință, printre apărătorii cei mai elocvenți ai dreptului tuturor la viață. Prin angajarea voastră pentru viață, încununată eventual de naşterea unor noi copii şi realizată prin primirea şi atenția față de cel care are mai multă de nevoie de cineva care să i fie alături, veți fi făuritoarele unui nou mod de a considera viața omului.”
(Scrisoarea enciclică „Evangelium Vitae” a Suveranului pontif Ioan Paul al II-lea către episcopi, preoți şi diaconi, către călugări şi călugărițe, către credincioşii laici şi către toți oamenii de bună voință despre valoarea şi inviolabilitatea vieții umane; 99)