Declinul demografic nu mai poate fi stopat. Este bine ca această realitate dură să fie cunoscută și de către clasa politică, dar și de către opinia publică”
Avertismentele prof. Ghețău nu sunt vorbe goale și au în spate peste 20 de ani de muncă.
Cei care s-au aflat succesiv la guvernare cel puțin din 2000 încoace au cunoscut și cunosc situația din rapoartele și informările trimise de Academie. Le-au ignorat și le ignoră, ca dovadă că azi „nu găsesc bani” nici pentru o amărâtă de creștere a alocației. În schimb au fost plătite în avans echipamente militare nerecepționate încă…
„O populație nesustenabilă demografic” în 2050 este o sentință aproape capitală pentru națiunea română. Nesustenabilă = incapabilă de a asigura sănătatea, pensiile și orice formă de asigurări publice, fără aport masiv de populație străină tânără care să poată produce plus-valoare.
Citatul-cheie:
„– Ce erori facem, ca țară, în opinia dumneavoastră?
– Toate măsurile actuale se adresează întregii populații, după vechiul principiu al regimurilor comuniste.
Populația tânără, de la care se așteaptă copii, este o populație eterogenă din multe puncte de vedere: stare economică generală a părinților diferită (stare transmisă în diverse forme copiilor la căsătorie și după); venituri diferite; preferințe în ierarhia satisfacerii numeroaselor nevoi ale copilului; opțiuni diferite în formele pe care societatea s-ar cuveni să le acorde familiei tinere și alte criterii. Programe de acest fel nu pot fi concepute și aplicate decât atunci când vor fi efectuate cercetări științifice pe eșantioane reprezentative de populație tânără, dar și adultă, care vor evidenția starea economică reală a tinerilor, a tinerelor cupluri, ce fel de asistență preferă pentru a avea copii – doar de natură financiară, combinații de stimulente financiare și servicii adresate copilului și familiei cu copii, facilități la cumpărarea locuinței prin credite avantajoase și reducere ratelor la venirea copiilor, creșă și grădiniță pentru toți copii, școală cu asigurarea mesei calde și activităților de după școală, servicii medicale de calitate, colonii de vacanță, altele.
Vom putea astfel înțelege ce se află în spatele deciziilor sutelor de mii de cupluri de a nu avea copii, ca decizie fermă, și în spatele deciziilor de a avea un singur copil ale altor sute de mii, mai multe. Fără modificări în astfel de decizii șansa redresării natalității este iluzorie.”