Cel mai îngrijorător aspect al situației cu „școala online” este acela că autoritățile administrative (ministerul Educației, în speță) au început să emită reglementări cu caracter general – care sunt exclusiv de competența legii organice – cu potențial de a permanentiza așa-zisa „școală online” sub pretexte diverse, din care pandemia este doar unul.
Spre exemplu, Ordinul de ministru nr. 4135/2020 „pentru crearea și/sau întărirea capacității sistemului de învățământ preuniversitar prin învățare on-line” stipulează că
„Ministerul Educației … poate decide, în cazuri justificate (de exemplu, suspendarea cursurilor ca urmare a instituirii, pe teritoriul României, a stării de urgență) și pe baza unor instrucțiuni emise în prealabil, că evaluarea la anumite discipline/module poate fi realizată și on-line.”
Cu alte cuvinte, în loc să fie limitată strict la perioada stării de urgență, „școala online” ar putea deveni „noua normalitate” în, practic, orice situație pe care ministerul o va aprecia drept „justificată”.
Remarcăm că la data emiterii OM nu exista un temei legal pentru acesta, legea Educației Naționale neprevăzând predarea/evaluarea online pentru învățământul preuniversitar. Or, actele administrative aplică legea, nu se fac ele însele lege. De asemenea, expresia „de exemplu” este interzis a fi utilizată în acte normative, care trebuie formulate clar și exhaustiv pentru a fi evitate abuzurile.
Deși deciziile administrative pot fi contestate în instanță, considerăm problematic că prevederi de o importanță capitală pentru procesul de educație din România sunt formulate neliniștitor de vag sau chiar cu abateri de la litera legii.
De aceea, atât Memoriul celor 25 de asociații pentru redeschiderea școlilor din toamnă, cât și petiția cetățenească suport al acestuia (semnată deja de peste 21.000 de părinți!) solicită limitarea strictă a posibilității predării/evaluării în mod online în învățământul preuniversitar DOAR la perioada stării de urgență.