Astăzi, Curtea Europeană a Drepturilor Omului (CEDO) a pronunțat hotărârea în cauza Buhuceanu și alții contra României și a constatat că România a încălcat articolul 8 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului (dreptul la viață privată și de familie) precum și articolul 14 coroborat cu articolul 8 (dreptul de a nu fi discriminat pe criteriu de orientare sexuală) din cauza lipsei reglementării uniunilor sau parteneriatelor civile între persoane de același sex.
Cauza a vizat douăzeci și unu de cupluri de același sex din România care au căutat să încheie un parteneriat civil, instituție care nu există în legislația românească (ba chiar este interzisă de Codul Civil). Dl. Florin Buhuceanu, cel care a preluat conducerea acestui caz, este fostul director al ACCEPT România, organizație proeminentă în reprezentarea „minorităților sexuale”.
Deliberând, Curtea a observat că România „prevede o singură formă de uniune familială” și, urmând raționamentul său din cauze precedente precum Oliari, a afirmat că nici lipsa generală de sprijin față de parteneriatele între persoane de același sex din partea societății românești, nici procesul legislativ democratic prin care România a respins toate proiectele privind reglementarea prin lege a parteneriatului civil între persoane de același sex său nu ar putea fi folosite pentru a justifica respingerea „interesului reclamanților de a le fi recunoscute și protejate relațiile, în mod adecvat, prin lege” (a se vedea par. 77 și 80 din hotărâre). Astfel, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a constatat că România și-a depășit marja de apreciere la care au dreptul statele.
Prin aceasta, Curtea s-a poziționat ca autoritate legiuitoare, în contradicție evidentă cu procesele democratice ale statului pârât.
Această hotărâre va afecta în primul rând statele membre ale Consiliului Europei care nu recunosc parteneriatul civil între persoane de același sex și va fi folosită pentru a se face presiuni în sensul adoptării unei legi cu privire la astfel de parteneriate. La nivelul UE, există în prezent șase țări în această situație (România, Bulgaria, Letonia, Lituania, Slovacia și Polonia).
În mod special notăm că pretențiile reclamanților în cauza Buhuceanu s-au referit în principal la drepturi pecuniare și sociale (v. par. 38 din hotărâre) și nu au vizat chestiuni precum adopția de copii de către cupluri de același sex și nici accesul la reproducerea asistată medical. De asemenea, deși a menționat necesitatea de a fi acordate „drepturile sociale și civile… prevăzute de lege pentru cuplurile căsătorite”, Curtea nu a impus în mod explicit statelor membre obligația de a reglementa uniunile civile ca „oglindă” a căsătoriei.
În numele mișcării pro-familie și căsătorie din România, PRO VITA și Alianța Familiilor din România au intervenit în această cauză încă din 2020. Citește mai mult.
Lupta noastră pentru apărarea căsătoriei și a familiei continuă. Nu o vom înceta niciodată.