În trei cauze distincte, 3 cupluri de femei se plâng Curții Europene a Drepturilor Omului de refuzul Franței de a le recunoaște drept mame, pe motiv că nu au născut, ci au „cumpărat” copii născuți prin contracte de surogație în străinătate. Petentele solicită C.E.D.O. să oblige Franța să transcrie integral în registrele de stare civilă certificatele de naștere emise în străinătate, în virtutea acordurilor de surogație, chiar dacă această practică este interzisă în Franța și nu există nicio legătură biologică între copii și femeile care i-au achiziționat (cauzele Braun, Saenz și Saenz Cortes și Maillard contra Franței).
*
Două cupluri unisex încearcă să forțeze, la C.E.D.O., Polonia să înregistreze persoane de același sex ca părinți ai aceluiași copil. Într-una din cauze, copilul a fost conceput prin reproducere asistată în beneficiul unui cuplu anglo-polonez de femei care trăiesc în Marea Britanie. În cealaltă, doi gemeni au fost concepuți prin surogat în Statele Unite, în beneficiul unui cuplu de bărbați israeliano-polonezi care locuiesc în Israel. Aceste cupluri denunță refuzul Poloniei de a transcrie certificatele de naștere ale copiilor, considerând că li se încalcă „dreptul de a fi considerat părinți” și afectează cetățenia și drepturile de moștenire ale copiilor. De asemenea, cuplurile denunță o discriminare pe criteriu de homosexualitate (cauzele A.D.-K. și Schlittner-Hay contra Poloniei).