Cu scuzele de rigoare dacă părem a „așeza” cele două entități amintite în titlu într-un soi de dialog (nu intenționăm și nici nu credem că este posibil) pe marginea reglementării regimului juridic al cuplurilor de același sex, redăm mai jos poziția BOR, re-iterată printr-un comunicat de presă din 2023, și apoi, pentru a nu exista dubii, opinia cvasi-oficială a lobby-ului homosexual.
Dintru început să spunem că, prin viclenia propunătorilor acestora, discuția a depășit bariera cuplurilor homosexuale și privește acum parteneriatele sau uniunile civile în general, adică inclusiv pe cele heterosexuale. Deși pentru cuplurile bărbat-femeie există deja căsătoria, lobby-ul homosexual caută atragerea ca parte interesată a cuplurilor heterosexuale care conviețuiesc fără forme legale (în concubinaj) pentru a pretinde existența unei necesități sociale mai largi de modificare a legislației familiei, față de cea care ar fi creată exclusiv de cuplurile unisex.
În mod firesc deci, comunicatul Bisericii Ortodoxe Române față de parteneriatul civil privește atât parteneriatul între bărbat și femeie, cât și pe cel unisex:
Patriarhia Romană, în consonanță cu celelalte Biserici Ortodoxe, dezaprobă constant promovarea ideii de parteneriat civil, precum și legiferarea acestuia, întrucât el reprezintă nu doar o inutilă suprapunere cu valida instituție a căsătoriei, ci și o reală subminare a asumării responsabilității integrale a celor doi soți, precum și sursa toxică (dovedită în alte societăți) a destrămării importanței și autorității moral formatoare a familiei.
În realitate, parteneriatul civil legalizează concubinajul, îi deresponsabilizează în timp pe cei doi parteneri în detrimentul mamei și al copilului, deservind practic interesul major al acestuia.
Cadrul legal care protejează în mod optim „creșterea, educația și instruirea copiilor” este doar familia naturală (art. 48, al. 1 din Constituția României).
Din punct de vedere moral parteneriatul civil este un surogat al căsătoriei și un element destructurant al ordinii spirituale și morale din societate.
Legalizarea parteneriatelor civile a devenit pretutindeni unde a fost acceptată primul pas spre legalizarea „căsătoriei între persoanele de același sex”, ea nefiind decât mijlocul prin care se poate ajunge la această „căsătorie”.
Acordarea unui statut legal „cuplurilor” de același sex, prin legalizarea parteneriatelor civile, s-a dovedit a fi doar o șireată și favorabilă mișcare politică spre acordarea „dreptului” de a se căsători persoanelor care, prin natura opțiunilor sexuale libere, se situează totuși în afara rațiunilor și scopurilor fondatoare ale familiei naturale întemeiate pe căsătorie.
Experiența statelor care au legalizat căsătoriile între persoanele de același sex este grăitoare.
Domeniul dreptului familiei este însă „strâns legat de tradițiile culturale și istorice ale fiecărei societăți și de concepțiile sale profunde”, așadar niciun text european sau internațional nu poate obliga statele să creeze un statut particular pentru cei care coabitează, fie ei de sex diferit, fie de același sex.
Și acum, prin gura (deloc aurită) a Florinei Presadă, fostă directoare la ACCEPT și ex-senator USR în legislatura 2020-2024, care, în mod limpede, dă dreptate BOR în ce privește rostul și rolul partneriatului civil (vezi paragraful îngroșat de mai sus):
[Parteneriatul civil] „este un prim pas. Dar nu este suficient. Trebuie să mergem mai departe.”
După cum puteți citi în materialul indicat, lobby-ul homosexual pretinde că nevoile cetățenilor români care s-au „căsătorit” cu persoane de același sex în România n-ar putea fi respectate decât prin legiferarea căsătoriei de același sex și în România. Parteneriatele nu le ajung! Nu există o atare obligație, nici CEDO nu o afirmă, dar intențiile și pretențiile ACCEPT sunt limpezi: nici nu s-au legiferat parteneriatele civile și ei anunță deja intenția de legiferare a „căsătoriei”!
Cu alte cuvinte, au mințit atunci când, premergător referendumului semi-eșuat pentru familiei din 2018, insistau că acțiunea este inutilă, pentru că deja căsătoria între persoane de același este interzisă prin Codul Civil. Da, este așa, dar Codul Civil poate fi modificat în Parlament în timp ce Constituția se revizuiește foarte greu și doar cu acord popular.
Iată, deci, care a fost rostul inițiativei cetățenești a Coaliției pentru Familie încheiată prin referendumul de revizuire a art. 48 din Constituție – și de ce ea trebuie, obligatoriu, realuată, mai devreme sau mai târziu. Prin mila Domnului avem încă o fereastră de timp adusă de alegerea lui Donald Trump în SUA și de revirimentul tradiționalismului, ca și de problemele economice care depărtează posibilitatea unei schimbări radicale de legislație.
Să o folosim.