Circa 10% dintre nou născuții decedați în Belgia mor eutanasiați. Motivul? Nu au „șansa unei vieți suportabile”. Procentajul de copii omorâți „din compasiune” crește de la an la an.
Eutanasia, care acum câțiva ani era rezervată cazurilor extreme de bolnavi adulți în fază terminală, urmează aceeași „pantă alunecoasă” pe care o putem recunoaște la toate revendicările agendei morții: avansează câte puțin, dar sigur, până ce societatea se schimbă iremediabil și rezistența este demolată. Acum pot fi eutanasiați oameni cu o simplă depresie ori copii considerați de părinții lor „nedemni de a trăi”. Un soi de „avort postnatal” sub alt nume.
La fel ca și în cazul avortului, eutanasia este semnul unei societăți profund secularizate, ateizate, care consideră omul exclusiv în dimensiunea sa fizică. Fără jertfa lui Hristos și fără sensul profund eliberator al acesteia, suferința e golită, într-adevăr, de sens – ca și întreaga existență umană.
Cum însă natura are oroare de vid, în locul lăsat liber de Dumnezeu s-a instalat guvernul, iar în locul legii divine (legii naturale) tronează acum religia mereu schimbătoare a „drepturilor omului”.