În urmă cu câteva săptămâni, Curtea de la Strasbourg a emis o decizie în cauza Fedotova și alții contra Rusia, prin care impune, în fapt, nu doar statului pârât obligația să reglementeze situația cuplurilor de același sex (să legifereze „parteneriate civile” sau „căsătorie”), ci face un mare pas înainte către impunerea acestei obligații întregului bloc al țărilor membre ale Consiliului Europei, semnatare ale Convenției Europene a Drepturilor Omului.
Decizia, în opinia noastră, nu mai este una juridică, ci una primordial politică. Un exemplu mai grăitor, dar și mai tragic, de activism judiciar este greu de găsit. Tot mai mulți judecători aleg calea de a deveni, în acest fel, legiuitori și magistrați deopotrivă, subminând separarea puterilor în stat.
Flagelul activismului judiciar
Îndrăznim să mergem chiar mai departe și să afirmam că, de fapt, activismul judiciar este o formă de agresiune la adresa democrației și a statului de drept. Judecătorul activist își spune, simplu, „Eu sunt judecător. Nimeni nu poate contesta ori schimba deciziile pe care le dau. Nu dau socoteală nimănui pentru deciziile mele”. Modul acesta de gândire e iresponsabil și incompatibil cu jurământul rostit la momentul învestirii.
Privind cauza Fedotova, aspectele părtinitoare ale deciziei celor 14 (din 17) judecători care au imputat Rusiei încălcarea Convenției sunt mai mult decât evidente.
Cauza provine dintr-o speță internă, finalizată în 2010; reclamanta a acționat apoi statul rus în instanța CEDO și a pierdut, prin decizie unanimă. A făcut recurs la camera superioară (Marea Cameră), unde dosarul a fost ținut în stadiu inactiv vreme de 10 ani.
Timp suficient ca un nou contingent de judecători, formați în facultățile dominate de cadre cu orientări de stânga, să fie învestit în funcție pentru a schimba semnificativ componența instanțelor Curții Europene a Drepturilor Omului. Magistrații cu mai multă experiență și ani în funcție au respins activismul judiciar, dar generația tânără e mereu nerăbdătoare să schimbe rânduielile stabilite de cei dinaintea lor. În mediul judiciar, aceasta se traduce prin transformarea jurisprudenței într-un câmp de luptă, o potențială unealtă – în acest caz, în mâinile statului secular, care urmărește implementarea viziunii și ideologiei proprii. Deconstructivismul, care până nu de mult se manifesta mai ales în domeniul disputelor filosofice și în teoria politică, a penetrat înultimele decenii tribunalele, iar CEDO nu putea face excepție.
Decizia Dobbs a Tribunalului Suprem din SUA din iunie 2022 privind avortul a stopat, pentru o vreme, activismul judiciar din Statele Unite. A fost o decizie corectă, care reflectă filosofia judiciară conservatoare, temperată și prudentă, a interpretării Constituției americane în înțelesul său originar – o filosofie cu care și noi ne identificam.
Fedotova este reversul Dobbs. O decizie care subminează democrația, procesul legislativ (atât național, cât și unional) și statul de drept. Un afront la adresa cetățenilor Europei.
Obligația creată de Fedovota, ce ironie, la adresa unui stat care nu mai are de fapt nicio obligație întrucât a părăsit Consiliul Europei în urmă cu câteva luni este, de fapt, un pas decisiv spre impunerea căsătoriilor între persoane de același sex într-un spațiu geografic în care locuiesc 850 de milioane de oameni.
În Rusia, vizată de reclamanți, ea nu va avea niciun efect.
În România – unde se așteaptă decizii similare în mai multe cauze deschise contra României, cauze în care suntem implicați ca terți, după cum știți – va avea, și încă unul greu de evaluat.
Vom reveni cu detalii sub forma unor note de caz.
Spicuiri din opinia dizidentă
Cităm din opinia divergentă a unuia din cei 3 judecători dizidenți în Fedotova, judecătorul bulgar. Recomandam pasajele ca lectură cetățenilor preocupați de transformarea tribunalelor în instituții ostile statului de drept. Documentul complet în lb. engleză aici.
***
„Am votat împotriva constatării unei încălcări a articolului 8 din Convenție. Starea actuală a jurisprudenței și lipsa evidentă a unui consens european în această chestiune nu permit, în opinia mea, interpretarea Convenției ca impunând o obligație generală pozitivă de a asigura recunoașterea legală a cuplurilor de același sex.”
„În Rezoluția CM/Res (2022) privind încetarea calității de membru al Federației Ruse la Consiliul Europei, adoptată de Comitetul Miniștrilor la 16 martie 2022 a Deputaților Miniștrilor, Comitetul Miniștrilor a decis că Federația Rusă încetează să mai fie membră a Consiliului Europei (…). Ca urmare a Rezoluției (…) Curtea plenară a luat la cunoștință că, întrucât Federația Rusă va înceta să mai fie o Înaltă Parte Contractantă la Convenție la 16 septembrie 2022, biroul de judecător al Federației Ruse la Curte încetează să mai existe.
Cauza, însă, a cunoscut o soartă radical diferită. După ce a rămas în sertar timp de mai bine de zece ani, a fost aleasă drept principală cauză care să permită noii generații de judecători de la Strasbourg o îndepărtare de la precedent. Astfel, în 2021 reclamanții au reușit să convingă Camera să-și susțină cererea inițială din 2010, care fusese respinsă unanim, la acea vreme, ca inadmisibilă.”
„Metoda utilizată de Curte pare de la început extrem de discutabilă, în opinia mea, cu atât mai mult cu cât determină o inversare a poziției anterioare a Curții cu privire la ceea ce este o problemă socială sensibilă într-un număr semnificativ de țări. Mai mult, atât prima instanță cât și majoritatea Marii Camere au presupus că în cazul reclamanților ar exista „viață de familie”, chiar dacă la dosarul cauzei nu existau dovezi în acest sens, iar unii dintre reclamanți și-au pierdut vădit interesul în timp (pentru continuarea cauzei), relevând astfel o lipsă de angajament.”
„Trebuie să recunoaștem că prezenta hotărâre nu este inspirată de înțelepciune. Drept urmare, este cert ca va cauza probleme uriașe în ceea ce privește legitimitatea și acceptarea ei, dar va și submina, încă și mai mult, autoritatea Curții și jurisprudența acesteia. Efectele dăunătoare vor rezona mai ales dincolo de statul pârât, întrucât acesta din urmă nu mai este parte la Convenție.”
„În termeni mai generali, a fost inoportună ridicarea de Curtea a nivelului Convenției într-o asemenea măsură încât să solicite recunoașterea legală a cuplurilor de același sex, în ciuda circumstanțelor sociale obiective semnificative cu care se confruntă multe state părți în acest domeniu. În loc să încerce să realizeze „o unitate sporită” pe baza unor valori cu adevărat comune și împărtășite, în conformitate cu Statutul Consiliului Europei, este mai probabil ca hotărârea Fedotova să aprofundeze diviziunea și să intensifice ciocnirea rezultată din viziunile societale divergente în Europa.”