Pe lângă dimensiunea sa individuală și de conștiință, libertatea religioasă presupune, în toate religiile monoteiste, și o dimensiune colectivă esențială.
În doctrina canonică ortodoxă, liturghia nu se poate săvârși fără prezența laicatului (poporul credincios), pe motiv că liturghia (termenul înseamnă „lucrare publică”) este un act de comuniune în care preotul săvârșește serviciul religios pentru alții, nu în nume și pentru folos personal.
Transmiterea la televiziune sau online a liturghiei nu poate înlocui participarea efectivă a credincioșilor la serviciul religios din motive evidente. Spre exemplu, atunci când preotul, înălțând Sfintele Daruri, îndeamnă pe cei care au primit dezlegare să se împărtășească, prin cuvintele „apropiați-vă”, ar fi absurd să ne închipuim că ne cheamă să ne apropiem de ecranul televizorului sau de monitorul PC-ului. La fel ca și Sf. Euharistie, nici celelalte taine ale Bisericii nu se transmit la distanță, ele nefiind spectacole și neputând fi confundate nici cu „tele-evanghelizarea”.
Confuzia făcută de autorități între libertatea religioasă și libertatea de mișcare sau a întrunirilor – confuzie în temeiul căreia s-a suprimat participarea publicului la slujbele religioase pe durata stării de urgență – este întrucâtva explicabilă într-un stat laic (principiu care nu trebuie totuși confundat cu cel al ateismului de stat din perioada comunistă). Așa după cum este deja de notorietate, la solicitarea autorităților dar și a ierarhilor, credincioșii au respectat, indiferent cât le-a fost de greu, starea de urgență și orice măsuri restrictive cu scopul de a împiedica extinderea epidemiei, chiar dacă dispozițiile în cauză ale Ordonanțelor militare au fost emise cu abuz de putere*.
Însă, odată cu clarificările aduse prin recenta decizie a Curții Constituționale dar și prin hotărârea Parlamentului din 6 aprilie a.c., la ridicarea stării de urgență încetează și restrângerea exerciţiului drepturilor sau libertăţilor, iar eventuale restricții viitoare vor putea fi impuse doar prin LEGE.
Indiferent ce va fi decis în dialogul dintre autoritățile laice și conducerile cultelor recunoscute, noi, ca organizație de confesiune ortodoxă anunțăm, în exercitarea dreptului constituțional la libertate religioasă și de conștiință, că vom relua participarea la serviciul religios.
Fără să mai cerem voie nimănui.
—-
* A fost arătat acest lucru, ca și faptul că restrângerea a fost disproporționată, atingând chiar substanţa libertăţii de credinţă religioasă, în acțiunea de la Curtea de Apel Iași pentru anularea parţială a art. 2 din Ordonanţa militară nr. 1/2020. Acțiunea a fost din păcate respinsă, din motive independente de noi.