„De pe internet poţi afla (…) cum şi cu cât poţi cumpăra un copil din România, cum îl poţi trece graniţa, cât plăteşte un pedofil pentru închirierea unui copil etc”.
Sesizarea de către Guvern a Curții Constituționale cu legea care înăsprește pedepsele pentru infracțiuni sexuale și trafic de minori și anulează termenul de la care este înlăturată răspunderea penală a faptelor (prescripția) este, în cel mai bun caz, o gafă impardonabilă. Mai ales că argumentele juridice sunt… subțiri, ca să ne exprimăm elegant.
Temeiul diferențierii acestor fapte este tocmai caracterul lor deosebit de grav și adesea dificultatea denunțării lor de către victime pentru o lungă perioadă de timp. Imprescriptibilitatea există deja în mai multe țări, inclusiv în România pentru unele infracțiuni, iar soluții legislative de acest fel sunt chiar recomandate de diverse instituții internaționale.
Că „strică armonia” Codului Penal prin diferențierea față de alte infracțiuni contra persoanei este adevărat, dar nu poate fi reținut ca temei al sesizării de neconstituționalitate; mai degrabă indică o problemă în curtea autorilor actualului Cod Penal, care au eliminat infracțiuni sau au relaxat inexplicabil pedepse prevăzute de fostul CP, ori au introdus o uniformitate a regimului pedepselor acolo unde s-ar fi impus o proporționalitate. Poate nu e chiar întâmplător că „părintele” Codului Penal dezbătut și adoptat în 2009 este ministrul Justiției de azi, Cătălin Predoiu, cel care și-a pus semnătura pe sesizarea către CCR!
Mai mult, legea era o necesitate și o știu toți cei care lucrează în domeniu. InPolitics ne invită chiar la un experiment: „tastați pe google sintagma ”Romania raiul pedofililor” și veți fi șocați de rezultat. Sunt zeci, sute de articole, inclusiv din presa străină, și nu de ieri, de azi, ci de ani și ani.”
Guvernul va pierde la Curte și asupra sa vor plana bănuieli serioase că nu a fost vorba doar despre o gafă, ci de alte interese. Și nu unele sănătoase.