Dorim să împărtășim cu voi o idee care vizează limitarea activismului judiciar din partea organismelor internaționale.
Ideea este de a utiliza tehnicile „declarației interpretative” pentru a exprima explicit semnificația unor termeni controversați, cum ar fi „viață” sau „persoană”, în legătură cu obligațiile ce revin unui stat sub un anumit tratat. Tehnica poate fi aplicată atât în ce privește dreptul la viață, cât și alte probleme create prin activismul judiciar.
Puteți găsi (română/english) un memo pe această temă, realizat de doctorul în drept și prietenul nostru Gregor Puppinck, directorul centrului European pentru Lege și Justiție.
Ideea este complementară Declarației de Consens de la Geneva, dar mai eficientă din punct de vedere juridic. Evident însă că depinde de abilitatea unui guvern favorabil de a o emite.
Iată o prezentare generală a propunerii, în contextul jurisprudenței CEDO.
În ceea ce privește avortul, Conveția Europeană a Drepturilor Omului subliniază că articolul 2 din Convenție nu menționează limitele temporale ale dreptului la viață. Prin urmare, Curtea recunoaște că statele pot, în limita marjei lor de apreciere, să stabilească „când începe dreptul la viață” și, prin urmare, când începe protecția acordată acestuia. Prin urmare, ar fi la fel de legitim ca un stat să aleagă să considere copilul nenăscut ca fiind o astfel de persoană și să urmărească protejarea acelei vieți.
Prin urmare, un stat poate emite o declarație interpretativă prin care să exprime faptul că interpretează „dreptul la viață”, astfel cum este garantat, printre altele, în articolul 2 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului, ca fiind aplicabil pentru fiecare ființă umană încă dinainte de naștere/de la concepție, în conformitate cu Constituția națională sau cu ordinea juridică.
Drept consecință a declarației, o interpretare a articolului 2 care vizează excluderea vieții prenatale ar contraveni articolului 53 din Convenția Europeană, conform căruia „Nicio dispoziție din prezenta Convenție nu va fi interpretată ca limitând sau derogând de la vreunul dintre drepturile omului și libertățile fundamentale care pot fi asigurate în temeiul legislației oricărei Înalte Părți Contractante sau a oricărui alt acord la care aceasta este parte.”
Credem că ideea reprezintă o abordare creativă și pozitivă, deși nu va rezolva problema infestării organismelor supranaționale cu judecători-activiști; ar fi totuși un semnal puternic și un argument juridic solid.