Urmare la nota noastră Mai multe plângeri contra Poloniei înaintate CEDO de activiștii pro-avort au fost declarate inadmisibile:
În data de 8 iunie 2023, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a respins o altă serie de plângeri referitoare la abolirea avortului eugenic în Polonia, în cauza A.M. și alții împotriva Poloniei (nr. 4188/21). În discuție, reamintim, a fost decizia tribunalului constituțional de la Varșovia din 22 octombrie 2020, prin care a fost statuat că avortul eugenic este contrar principiilor constituționale ale respectării vieții și demnității umane, cu care sunt înzestrate ființele umane încă dinainte de a se naște.
Fără a se pronunța pe fond, CEDO a respins cererile ca inadmisibile pe motiv că reclamantele nu puteau pretinde că sunt „victime”, întrucât ele nu erau însărcinate și nici nu așteptau să li se nască un copil cu handicap.
Reamintim că organizația noastră a co-semnat observațiile scrise (formulate în sprijinul guvernului polonez) ale European Center for Law and Justice (Centrul European pentru Lege și Justiție).
Decizia este cu atât mai remarcabilă cu cât presiunea considerabilă exercitată asupra Curții – și chiar în cadrul acesteia – de către lobby-știi avortului nu a încetat. Cauza a fost concepută de la bun început de Federația poloneză pentru femei și planificare familială (FEDERA) și a primit sprijin masiv din partea lobbyștilor la nivel mondial în domeniul avortului: Amnesty International, Human Rights Watch, Center for Reproductive Rights, International Commission of Jurists, International Federation for Human Rights, International Planned Parenthood Federation European Network, Women Enabled International, Women’s Link Worldwide și Organizația Mondială împotriva Torturii. A intervenit și Grupul de lucru al Națiunilor Unite cu privire la discriminarea contra femeilor și fetelor, a cărui președintă (Melissa Upreti) era angajată a Center for Reproductive Rights, la fel ca și Comisarul pentru Drepturile Omului al Consiliului Europei, acesta din urmă bazându-se pe un raport întocmit în 2017 de Centrul pentru Drepturi Reproductive. Federația Internațională de Ginecologie și Obstetrică (FIGO) a susținut, de asemenea, reclamantele. Toată această pleiadă de lobby-iști a pledat pentru ca CEDO să impună, prin decizia în această cauză, un nou „drept” la nivelul statelor membre ale Consiliului Europei: acela de a avorta un copil pentru că are dizabilități, în special dacă este suferind de Sindromul Down.
În ciuda tuturor eforturilor și prestigiului lor, grupările pro-avort nu au reușit să convingă Curtea, care a refuzat să se lase folosită – și înjosită – în scopuri pur politice. Din păcate, Curtea nu a fost mereu atât de prudentă, hotărând în favoarea unor cauze similare deschise împotriva Irlandei și a Poloniei, cauze susținute de același organism de lobby Center for Reproductive Rights.
Deși această decizie este o înfrângere pentru lobby-știi avortului, nu ar trebui să ne amăgim. Este posibil – și chiar probabil – ca instanța de la Strasbourg să continue să promoveze o mentalitate pro-avort. Curtea va delibera nu peste mult timp în cel mai periculos caz din acest set de plângeri, M.L. c. Poloniei, nr. 40119/21. Plângerea a fost formulată de o femeie poloneză care pretinde că ar fi fost supusă unei forme de tortură și de invazie a vieții private pentru că „a trebuit” să călătorească în Olanda și să cheltuiască 1.220 de euro pentru a-și avorta copilul cu sindrom Down, în luna a șaptea de sarcină.
În mod ciudat, aceste ONG-uri „pentru drepturile omului” atât de notorii nu se întreabă dacă nu cumva avortarea unui copil la șapte luni de sarcină din cauza faptului că suferă de o anomalie genetică este, de fapt, adevărata încălcare a drepturilor omului.