Foarte des, avortul este un punct de cotitură într-o relație, lăsând în urmă cicatrici care pot zdruncina viitorul unui cuplu.
Avortul la cerere a devenit, în România, o experiență comună multor cupluri. Foarte multe cupluri aleg terminarea unei sarcini neplanificate prin avort bazându-se pe convingerea că această decizie va consolida relația lor, în cazul în care unul sau ambii partenerii se simt nepregătiți pentru a avea un copil. Contrar așteptărilor, după efectuarea procedurii, de cele mai multe ori, apar probleme de comunicare și crește riscul de divorț sau despărțire. Avortul, rana de moarte a iubirii, afectează cuplul în multe aspecte ale relației: în ceea ce privește comunicarea, iubirea, intimitatea, viitorul etc.
Decizia avortului este bazată, în principal, pe factori legați de relația cu partenerul – cei doi fie sunt abia la început, fie au o relație conflictuală sau își doresc separarea – sau pe factori economici și familiali. Astfel, este foarte probabil ca în cazul acestei decizii să apară conflicte între parteneri, în funcție de dorințele celor doi: dacă sunt implicați cu adevărat în relație și văd un viitor comun, dacă își doresc sau nu să aibă copii, dacă fiecare are sau nu încredere în abilitățile celuilalt de a fi părinte, („nu va fi un tată bun”) precum și de planurile pe termen lung, cum ar fi studiile sau cariera. Urmările procedurii asupra ambilor parteneri se pot adăuga conflictelor deja existente, ducând astfel la noi probleme relaționale. Spre exemplu, avortul poate declanșa emoții negative ca furie, tristețe, vinovăție și/sau anxietate, care pot duce, la rândul lor la comportamente ambivalente față de partener, antagonice, agresive sau dimpotrivă, de retragere, de izolare.
Experiența avortului ocupă un loc important în istoria multor cupluri. De cele mai multe ori, acestea se referă la relație ca fiind împărțită în două perioade: înainte și după avort. Cea care va resimți cel mai puternic durerea pierderii este femeia. Multe femei ajung să ia o astfel de decizie în pofida principiilor lor morale sau religioase. Această lipsă de congruență între comportament și convingeri determină, atât la femei cât și la bărbați, sentimente de vinovăție, lucru care arată cât de greu este de luat o astfel de decizie. De cele mai multe avortul se arată ca fiind o soluție rapidă la presiunile familiale, personale sau situaționale.
Femeile se atașează mult mai devreme de copilul lor nenăscut, spre deosebire de bărbați, lucru explicabil prin prisma legăturii biologice existente între mamă și făt. Această diferență determină formarea unor perspective diferite asupra semnificației avortului, de aici și probabilitatea apariției unui conflict în interiorul cuplului. Un partener poate vedea avortul ca pe o modalitate prin care se curmă viața unei persoane, iar celălalt, ca pe o simplă procedură medicală fără conotații morale. În timp ce unul poate trece prin stări profunde de durere și tristețe, celălalt poate să nu sufere deloc și să-și dorească să dea uitării acel eveniment. Fără să poată fi empatic la suferința celuilalt, acesta îi poate agrava starea de tristețe, iar partenerul se poate simți neînțeles și singur în suferință, aspecte care pot contribui, ca într-o spirală, la răcirea și distanțarea celor doi.
Amintirea dureroasă a avortului provoacă dereglări și în viaţa intimă a cuplului, manifestate prin interes și dorință scăzută de unire trupească, mai ales la femeie (se pare că bărbații găsesc mult mai confortabilă intimitatea sexuală și suferă mai puțin după avort). Lipsa de interes și disconfortul din timpul relației intime se datorează faptului că aceasta amintește de sarcina concepută anterior, precum și temerii de a rămâne din nou însărcinată și de a suferi o nouă pierdere. Toate acestea contribuie la răcirea emoțională a celor doi și de aici mai sunt doar câțiva pași până la despărțire.
În cazul în care ambii parteneri regretă decizia avortului și trec prin perioade de tristețe și depresie, se poate declanșa și aici un conflict cauzat de diferențele de exprimare și manifestare a acestor trăiri. Spre exemplu, bărbații tind să-și controleze mai mult emoțiile și să exprime mai puțin durerea, să raționalizeze tristețea și să încerce să depășească aceste momente singuri, spre deosebire de femei care tind să-și exprime mai mult emoțiile, să discute și să ceară ajutor celorlalți. De asemenea, bărbații sunt mai înclinați să treacă prin momente de depresie majoră, deoarece tind să se supra-responsabilizeze pentru presiunea exercitată la acel moment și/sau pentru lipsa de sprijin.
Tăcerea care învăluie experiența avortului a lăsat multe cupluri să se lupte singure cu rănile pe care acesta le-a lăsat în urmă, atât în conștiința fiecăruia cât și în familie sau în relația lor. Primul și cel mai important pas care trebuie făcut este acela de a conștientiza potențialul imens pe care avortul îl are în a dezorganiza viața partenerilor implicați. Al doilea pas este acela de a căuta sprijin pentru a găsi soluțiile la problemele ivite în cuplu și/sau în familie.