Cel mai recent episod al serialului de proastă calitate „Vrem educație sexuală în școli” s-a încheiat marți, prin re-adoptarea de Parlament a unei legi din 2020, aprig contestată de președintele Iohannis și de ONG-urile Soros, autoare ale scenariului pentru serialul sus-numit.
Legea modifică un alt act normativ, este vorba despre foarte importanta lege-cadru a drepturilor copilului. Printre alte aspecte, înlocuiește „educația sexuală” prin „educație pentru sănătate”, stabilește clasa a VIII-a ca fiind prima la care se fac asemenea programe și, mai ales, dă dreptul părintelui de a opta pentru prezența elevului la aceste cursuri.
Textul legii prevede „derularea sistematică în unitățile școlare, începând cu clasa a VIII-a, cu acordul scris al părinților sau al reprezentanților legali ai copiilor, de programe de educație pentru sănătate, în vederea prevenirii contractării bolilor cu transmitere sexuală și a gravidității minorelor.”
Astfel, au fost schimbate prevederi adoptate în 2019 la inițiativa USR+ONG-uri, care prevedeau expres ore de „educație sexuală” fără o limită de vârstă și nu dădeau părintelui dreptul de opțiune.
Dacă aveți copii de școală și vă mirați auzind că în școlile românești ar fi trebuit să se facă, recent, educație sexuală, vă putem lămuri de ce nu s-a făcut: în haosul adus de pandemie, de închiderea școlilor și de restul măsurilor catastrofale luate sub dictatul „specialiștilor epidemiologi”, cadrul necesar aplicării legii USR din 2019 nu a putut fi creat.
Poate vi se pare că nici această formă, adoptată marți 21 iunie și trimisă la promulgare, nu este ideală. Aveți dreptate! Ideal ar fi fost să nu existe deloc asemenea ore. Opinia noastră rămâne aceeași: în ce privește educația cu privire la viața intimă și de familie, trebuie evitată interferența școlii publice și în general a sistemului educațional emanat de un stat captiv intereselor unor entități supranaționale precum Organizația Mondială a Sănătății, principalul promotor la nivel internațional al „educației sexuale”. Educația sexuală nu se poate face decât după „standardele recomandate” de OMS, despre care am vorbit de atâtea ori și a căror compoziție pestilențială nu are sens să o re-analizăm.
Și noi ne-am fi dorit, așadar, eliminarea cu totul a pragarafului care a fost modificat. Însă, în condițiile presiunilor extraordinare care se fac dinspre Uniunea Europeană și agențiile ONU – deși, rețineți, prima nu are nicio competență în materie de educație națională, iar celelalte nu pot emite decât simple recomandări și nu acte cu caracter obligatoriu – pentru introducerea educației sexuale în forma sa radicală și obligatorie, suntem conștienți că mai mult n-am fi putut obține.
Dintre toate aspectele aduse de noua lege, cel mai important rămâne posibilitatea de opțiune a părintelui, fiind respectată astfel autoritatea parentală. Educația cu privire la sexualitate implică întotdeauna educație moral-valorică și, ca atare, ultimul cuvânt îl are (trebuie să îl aibă!) părintele. Noi vă îndemnăm să uzați de acest drept! Desigur, o decizie trebuie luată după consultarea programei, pe care acum nu o cunoaștem dar… nu are rost să ne facem iluzii cu privire la conținutul ei.
Părinții să respingă cu fermitate incursiunile ideologice ale stângii activist-radicale în programa școlară, să fie vigilenți și precauți în privința curriculumului, să-și retragă sau să nu-și înscrie copilul (de) la aceste ore când ele se vor ține, să protesteze uzând de drepturile pe care legea le conferă și să se organizeze în asociații de părinți.
Este de asemenea important că denumirea „educație sexuală” este înlocuită prin „educație pentru sănătate”. În rigidul mediu al aplicării normelor legale, cuvintele contează foarte mult. Uneori și o virgulă poate schimba înțelesul unui paragaraf de lege!
Subliniem că legea a fost contestată în toate chipurile posibile, fiind trimisă la Curtea Constituțională, dar ȘI la re-examinare de președintele Iohannis.
Dl. Iohannis are, în demersul său radical pro-ideologie sexuală, aliați „selecți”: toată pleiada de organizații pro-avort, pro-homosexualitate și anticlericale din România, împreună cu „experți internaționali” de la ONU și Parlamentul European. Este foarte rar ca președintele să uzeze de ambele sale pârghii constituționale, sesizarea Curții Constituționale și cererea de re-examinare, pentru a influența un parcurs legislativ. Textul sesizării d-sale către Curtea Constituțională conține o retorică anti-părinți de o virulență șocantă și care cu siguranță a emanat de la consilierii veniți din zona „societății civile”.
Comportamentul incalificabil al lui Iohannis, care se poziționează ca un adversar al familiei, ne face să salutăm incapacitatea administrației sale de a concretiza programul „România educată” – rămas, la 7 ani de la lansare, doar o formă fără fond. Mai bine lipsă!
Reamintim că noi împreună cu colegii din societatea civilă pro-familie suntem implicați de mai bine de 17 ani în opoziția la introducerea acestei otrăvi ideologice numite „educație sexuală” în școlile românești. Ați citit bine – prima tentativă de a avea un program de educație sexuală a avut loc în anul 2004.
Cei care sunt amatori de limbaj de lemn și de navigare prin menadrele circuitelor legislative pot găsi detalii despre lege aici.
Iar cei care doresc să cunoscă o parte din aportul nostru în această luptă aridă și obositoare să intre aici.
PS Nu îi uitați nici pe ei, când va veni vremea să mergem iar la urne: