În multe țări, foarte multe dintre autoritățile publice susțin reglementarea normativă chiar și constituțională a dreptului la avort și a libertății avortului.
Însă acestea nu pot fi drepturi fundamentale pentru că sunt acte contrare vieții, provocatoare de moarte; or, toate constituțiile și instrumentele juridice internaționale consacră și garantează dreptul la viață.
Nu este posibil ca legea să consacre în același timp dreptul la viață și să legitimeze acte producătoare de moarte respectiv, avortul și libertatea avortului. Este o contradicție logică.
Avortul contrazice și firescul existențial care este viața; din punct de vedere constituțional, dreptul la viață este garantat pentru orice persoană. Cu toate că nimeni nu pune la îndoială faptul că embrionul uman este viu și este o ființă umană, el nu este protejat juridic. Aproape toți doctrinarii susțin, după părerea noastră în mod nejustificat, că dreptul la viață este garantat numai după faptul nașterii. Și aceasta pentru că nu se recunoaște calitatea de persoană a embrionului uman.
O astfel de interpretare este fundamental greșită în raport cu noțiunea de „persoană”. Nu se poate face o astfel de deosebire între viața intrauterină, timp în care doctrinarii consideră că embrionul uman nu este o persoană, și viața de după faptul nașterii. Unicitatea vieții, a ipostasului uman, individualitatea sa există chiar din momentul concepției și prin urmare embrionul uman este o persoană umană, al cărui drept fundamental la viață ar trebui să fie recunoscut chiar și în redactarea actuală din constituții și din instrumente juridice internaționale.