Apropo de articolul publicat azi pe blogul Cultura Vieții:
Și în România, copilul cu Sindrom Down este vânat și exterminat până în ultima zi de viață intrauterină pe motiv că este „o povară”. După care, dacă totuși se naște, de a doua zi trebuie să ne prefacem că este egalul nostru și că îl protejăm contra discriminării!
O atitudine greu de înțeles chiar și pentru cele mai disonante conștiințe; o aberație juridică dar mai presus de toate o nedreptate flagrantă, fără a cărei îndreptare „drepturile omului” și „egalitatea” rămân simple vorbe goale.
Ideea că bolnavii, nu boala, sunt indezirabili în societate tot o formă de suprematism este, la fel de condamnabil ca și cel rasial.