În 2021, în plină febră a vaccinării anti-Covid la copii, scriam:
„Revenind la copii și la vaccinarea lor, așa după cum poate știți, nu există în România susținători mai convinși decât noi ai autorității parentale. Părintele este gardianul, educatorul și garantul intereselor copilului său. Atâta vreme cât vaccinarea minorilor este accesibilă, decizia este a părintelui și doar a lui.
Cerem însă părinților să cumpănească bine dacă intervenția brutală, cu o tehnologie de ultimă oră, cu efecte necunoscute pe termen lung și tot mai incerte pe termen scurt, asupra unui sistem imunitar în formare este justificată. Copilul tipic, sănătos, fără boli grave are risc statistic aproape ZERO la Covid-19. Infectarea, care este inevitabilă, are toate șansele să treacă fără simptome grave, dezvoltând în schimb un puternic răspuns imun natural.
Le dorim tuturor părinților din România și din lume mult discernământ.”
Azi aflăm că am avut dreptate și că de fapt vaccinul nu este necesar pentru copii și adolescenți sănătoși. Dar a fost, vreodată? Se pare că „știința” s-a „schimbat” și că până la urmă e așa cum au spus conspiraționiștii, nu cum au spus „specialiștii” și „eroii în halate albe”: