În decursul dezbaterilor care au avut loc în alte state, în ultimele decenii, pe tema legiferării „căsătoriei” între persoane de același sex, subiectul copiilor a fost adesea ridicat, dar slab explorat. S-a dovedit a fi o eroare majoră, întrucât copilul și drepturile sale sunt cea mai importantă parte a argumentului pentru menținerea căsătoriei în accepțiunea sa „clasică”.
Pe scurt, rostul căsătoriei a fost dintotdeauna acela de a încuraja cuplurile de sexe opuse să canalizeze procreația în mariaj, care este mai stabil și aduce prosperitate economică familiei, pentru a satisface nevoile obiective pe termen lung ale copiilor precum și dreptul lor de a-și cunoaște părinții și de a fi crescut de ei.
Aceste principii constituie, de altfel, baza universală a legislației familiei.
Vreme de decenii lobby-ul homosexual a lucrat, cu viclenia-i caracteristică, la schimbarea percepției opiniei publice asupra căsătoriei, pentru a o prezenta drept un simplu instrument juridic de organizare a consecințelor unei relații amoroase între adulți.
Reușita operațiunii de PR a reducerii căsătoriei la un banal contract civil a dus la eliminarea unicului obstacol juridic și cultural major din calea recunoașterii căsătoriei între peroane de același sex.
Consecința dezastruoasă a acestei schimbări tectonice a fost aceea că, în țările care au legiferat „căsătoria” unisex, bunăstarea generală a copilului nu mai stă la baza legilor familiei. În loc de aceasta, cetățenilor li se dă de înțeles că statul nu are niciun interes special în trăinicia legăturii dintre copil și părinții săi.
Rămâne de văzut dacă și România va cădea în capcana cu miere în care statele occidentale au căzut, atrase de o mașinărie de propagandă de-a dreptul diabolică.
P.S. Această abordare contrazice și acuzația, adesea formulată din perspectiva pro-LGBT, că doar „prejudecățile contra homosexualilor sunt de vină” pentru opoziția la căsătoria între persoane de același sex.