Ministerul Afacerilor Externe
Aleea Alexandru nr. 31, sector 1, Bucureşti, cod 011822
În atenţia Domnului Ministru, Lazăr Comănescu
Stimate Domnule Ministru,
În calitate de cetăţeni ai României, de părinţi sau viitori părinţi, dar și de inițiatori ai propunerii legislative de revizuire a art. 48(1) din Constituție în vederea protejării familiei, ne adresăm dumneavoastră cu referire la încălcările grave ale dreptului internaţional, precum şi ale legislaţiei românești de către autorităţile din Regatul Unit al Marii Britanii şi Irlandei de Nord, în cazul familiei Barbu.
După cum probabil aţi luat deja la cunoştinţă, copiii familiei Barbu au fost îndepărtaţi de familia naturală (biologică) şi au fost încredinţaţi spre adopţie în urma unui demers jignitor şi de-a dreptul ridicol al oficialităţilor locale, fără drept de replică. Precizăm că toţi membrii familiei în speţă sunt cetăţeni români.
Cum este posibil ca pentru doi copii, cetăţeni români!, să se înceapă un demers de dare spre adopţie către persoane străine, de altă cetăţenie, altă religie, alte valori – ba mai mult, din relatările tatălui, se pare ca e vorba de un cuplu de homosexuali! – fără implicarea statului român şi fără consultarea părţilor implicate direct în acest caz?
De ce nu au fost luate în considerare rapoartele trimise din România de către Serviciul de Protecţie a Copilului Craiova?
Abuzurile săvârşite de autorităţile locale din Regatul Unit în acest caz violează, prin modul discreţionar de a acţiona, mai multe norme din legislaţia internaţională în domeniul drepturilor omului şi ale copilului astfel:
- Convenţia ONU cu privire la drepturile copilului – art. 2 alin.2; art. 8 alin.1; art. 12 alin. 2; art. 14; art. 20 alin. 1,2,3; art. 21: ,,Statele părţi se obligă să respecte drepturile copilului de a-şi păstra identitatea, inclusiv cetăţenia, numele şi relaţiile familiale astfel cum sunt recunoscute de lege, fără nicio imixtiune ilegală.” (art. 8 alin.1); ,,Statele părţi vor respecta dreptul copilului la libertatea de gândire, de conştiinţă şi religie.” (art.14);
- Pactul Internaţional cu privire la Drepturile Civile şi Politice – art. 23 alin.1 și alin. 4.
- Convenţia Europeană pentru Apărarea Drepturilor Omului şi a Libertăţilor Fundamentale – art. 6 alin. 2, art. 8 și art. 9.
De asemenea, dacă ne raportăm la legislaţia din România, respectiv Legea 272 din 2004 privind protecţia şi promovarea drepturilor copilului, constatăm că nu s-a ţinut cont de prevederile acesteia:
,,Principiul interesului superior al copilului va prevala în toate demersurile şi deciziile care privesc copiii, întreprinse de autorităţile publice şi de organismele private autorizate, precum şi în cauzele soluţionate de instanţele judecătoreşti. Persoanele prevăzute la alin. 4 sunt obligate să implice familia în toate deciziile, acţiunile şi măsurile privitoare la copil şi să sprijine îngrijirea, creşterea şi formarea, dezvoltarea şi educarea acestuia în cadrul familiei. (art. 2 alin. 4 și alin. 5)
De dispoziţiile prezentei legi beneficiază… copiii cetăţeni români aflaţi în străinătate” (art. 3 lit. b).
De asemenea, conform art. 6 lit h din aceeași lege, unul dintre principiile conform cărora se realizează respectarea şi garantarea drepturilor copilului este „ascultarea opiniei copilului şi luarea în considerare a acesteia, ţinând cont de vârsta şi de gradul său de maturitate”, lucru care înțelegem că nu s-a întâmplat.
În plus, art. 41, alin. 2 al legii amintite mai sus arată că
„Persoana fizica sau familia care urmează a fi tutore trebuie să fie evaluată de către direcţia generală de asistenţă socială şi protecţia copilului cu privire la garanţiile morale şi condiţiile materiale pe care trebuie să le îndeplinească pentru a primi un copil în îngrijire. Evaluarea se realizează de către direcţia generală de asistenţă socială şi protecţia copilului de la domiciliul persoanei sau familiei, acordându-se prioritate membrilor familiei extinse a copilului.”
– ceea ce nu s-a întâmplat în cazul de faţă.
Familia – întemeiată pe căsătoria dintre un bărbat şi o femeie – este instituția de bază a societăţii, astfel că demersul iniţiat împotriva ei nu poate fi catalogat decât ca inuman şi de condamnat de orice român şi de către orice persoană normală, indiferent de cetățenie sau naționalitate.
Prin urmare, vă cerem ca această situaţie, delicată prin complexitatea factorilor ce au dus spre acest demers în cazul familiei Barbu, să se rezolve în timp util. Orice clipă este deosebit de importantă pentru copiii lor, profund afectaţi, provocând traume ce pot avea consecinţe ireversibile în urma separării de familia naturală.
Solicităm urgent şi insistent ca cei doi copii ai familiei Barbu, încredinţaţi ilegal şi abuziv spre adopţie – după cum am menţionat mai sus, se pare că unui cuplu de homosexuali! – să se întoarcă necondiţionat în familie sau în familia lărgită.
Menţionăm de asemenea că prin actele abuzive săvârşite de autorităţile engleze s-a ajuns la punerea în pericol a sănătăţii domnului Florin Barbu, tatăl natural al copiilor, acesta aflându-se pentru 2 săptămâni în greva foamei în faţa sediului CEDO din Strasbourg.
Domnule ministru,
Suntem alături de Familia Barbu în aceste momente sfâşietoare.
Înmulțirea cazurilor de familii de români din diaspora care cad victimă unor sisteme de „protecția copilului” abuzive și discreționare ne provoacă o îngrijorare deosebită. Cazurile Bodnariu, Nan, Barbu și câte altele există fără a fi știute, în care cetățeni români sunt supuși unui tratament inuman de diverse autorități de stat cu accente fasciste trebuie să primească o replică.
Contăm, deci, pe sprijinul nemijlocit şi autoritatea instituţională pe care o reprezentaţi pentru a reda familiei Barbu, precum şi celorlalte familii aflate în aceeaşi suferinţă, copiii, dreptul la viaţă şi la fericire, punând capăt oricărui abuz de acest fel.