La propunerea PRO VITA București, miercuri, 23 martie, Comisia Juridică și Comisia pentru Sănătate a Camerei Deputaților din Parlamentul de la București l-au audit pe dl. Grégor Puppinck, doctor juris, director al Centrului European pentru Lege și Justiție (ECLJ), în legătură cu maternitatea surogat și alte unele aspecte ale propunerii legislative privind reproducerea umană asistată medical (RUAM) pe care Comisiile o analizează în această perioadă.
Dl. Grégor Puppinck a vorbit recent pe aceeași temă la Parlamentul European și la Adunarea Parlamentară a Consiliului Europei din partea Uniunii Internaționale pentru Abolirea Surogației, al cărei membru activ este ECLJ.
În România, reproducerea medical asistată este încă practicată în afara oricărui cadru legal, deși au existat mai multe propuneri de reglementare în ultimii ani. Una dintre problemele ridicate de RUAM este cea a maternității surogat (de substituție), de asemenea o practică nereglementată în țara noastră și care a dat naștere unei „piețe” în care „bunurile” tranzacționabile sunt copiii și funcția reproducătoare a femeilor.
În urma discuțiilor, deputații prezenți s-au declarat convinși că este necesară o reglementare a practicii. Discuțiile avute cu dl. Puppinck au urmărit clarificarea acestui aspect, având în vedere că atât prohibiția cât și legalizarea sunt tipuri, deși diferite, de reglementare.
Grégor Puppinck a prezentat deputaților din Comisii două opțiuni, în lumina experienței pe care alte țări au avut-o. El a notat că există o tendință în favoarea limitării sau chiar a unei interdicții totale a surogației. În Europa, Parlamentul European a votat în decembrie 2015 în favoarea interzicerii surogației, iar Comitetul pentru Afaceri Sociale al Adunării Parlamentare a Consiliului Europei a respins în martie 2016 un proiect de raport care se pronunța în favoarea legalizării surogației. În restul lumii, multe țări care sunt „producătoare” de copii și „ofertante” de mame surogat au încpeut să limiteze practica, cel puțin pentru cetățenii străini (cel mai recent exemplu este India).
Răspunzând parlamentarilor care au dorit să știe despre principiile și metodele care diferențiază opțiunile, Grégor Puppinck a afirmat că opțiunea prohibiției este bazată pe principiul demnității umane și în special al integrității corporale. Surogația folosește femeia ca pe un mijloc de atingere a unei dorințe personale, ceea ce contrazice o universal acceptată implicație a noțiunii de demnitate umană: aceea că ființele umane nu trebuie folosite niciodată ca mijloace, ci sunt întotdeauna un scop prin ele însele. Similar, prin surogație copilul devine obiectul unui contract, un „bun” sau o „marfă”, obiectul dreptului unor adulți, ceea ce din nou este contrar demnității umane și prevederilor multor instrumente internaționale de drepturile omului.
Așadar, opțiunea în favoarea legalizării surogației este bazată pe ideea existenței unui „drept la a avea copii”, pe care combinația între tehnologie și legislație l-ar putea asigura. Aceasta este o extensie a domeniului comercial care să includă ființele umane, conform unei logici individualiste materializate prin contractul de surogație. Legalizarea practicii ar pune legiuitorii în fața sarcinii dificile de a determina termenii unui asemenea contract, din care unii nu pot fi decât opuși principiilor legale esențiale.
Copilul nu mai este „primit”, ci „cerut”, chiar dacă aceasta înseamnă să privezi copilul de mama sa și de cunoașterea originilor sale – ceea ce contravine grav Convenției ONU privind Drepturile Copilului. Astfel, logica din spatele surogației este exact opusă celei a adopției, care consistă în oferirea unei familii copilului fără părinți. Grégor Puppinck și-a exprimat convingerea că promovarea adopției este cel mai bun și mai generos răspuns la dorința legitimă de a avea copii.
Având în vedere experiența Marii Britanii și a Belgiei, calea legalizării doar a surogației non-comerciale sau „altruiste” pare iluzorie. În primul rând pentru că acceptarea surogației non-comerciale înseamnă în primul rând acceptarea surogației în sine. În al doilea rând, pentru că problemele provocate de această practică sunt în primul rând de natură umană și nu financiară. În sfârști, pentru că experiența altor țări arată că fie și în surogația „altruistă” tot este necesar să plătești mama surogat (mascat, sub formă de „compensație a cheltuielilor”). Așadar, chiar și atunci când este „altruistă”, surogația are probleme și consecințe inerente.
Deputații prezenți s-au dovedit sensibili la problematica exploatării fizice a femeii, la abuzul celor vulnerabili social și la legăturile dintre surogație și rețelele de traficanți și prostituție, al căror mecanism este similar în unele țări sărace.
PRO VITA București, de asemenea membră a Uniunii Internaționale pentru Abolirea Surogației, mulțumește membrilor Comisiilor pentru atenția, interesul și amabilitatea de a acorda o oră și jumătate acestui subiect și speră într-un rezultat favorabil la dezbaterea finală a proiectului de lege privind reproducerea asistată. Mai exact, în prohibiția completă a surogației, singura măsură pe care o considerăm acceptabilă.