Intervenție a PRO VITA București, împreună cu Alianța Familiilor din România și Centrul European pentru Lege și Justiție, ca terță parte în cauza M.P. și alții contra România, la Curtea Europeană a Drepturilor Omului, în favoarea statului român.
Părinții români ai unui copil conceput prin inseminare artificială și născut fără tibie au considerat că au dreptul la despăgubire împotriva pierderii suferite de copil prin faptul de a fi născut cu handicap (wrongful life) și pentru prejudiciul suferit de către părinți din cauza nașterii (wrongful birth). Mama copilului a deplâns faptul că nu a întrerupt sarcina, lucru pe care l-ar fi făcut ar fi făcut dacă ar fi fost informată/sfătuită de către medici în timpul sarcinii, cu privire la starea de sănătate a copilului ei nenăscut. În drept, reclamanții au susținut un „drept fundamental al unei ființe umane să nu fie rezultatul unui act medical de malpraxis” drept care, potrivit lor, se încadrează în categoria drepturilor prevăzute de dreptul la viață (art. 2 al Convenției Europene a Drepturilor Omului) și de dreptul la respectarea vieții private și de familie (art. 8 CoEDO).
Cu alte cuvinte, Curtea a fost sesizată pe o pretinsă încălcare a „dreptului la a avea un copil sănătos”.
În intervenție, cele 3 ONG-uri au argumentat că:
- articolul 2 al Convenției nu garantează „dreptul de a nu fi născut” (wrongful life) ci doar dreptul la viață, care în România este garantat din săptămâna a 14-a
- copilul nu este rezultatul unei erori medicale
- articolul 8 al Convenției nu garantează părinților un drept de a nu naște un copil handicapat (wrongful birth)
- obligațiile pozitive ale Statului român pe terenul articolului 8 al Convenției au fost îndeplinite
Curtea a decis să respingă aplicația ca inadmisibilă:
- La pretenția „wrongful life”, Curtea s-a abținut de la a decide existența unui drept al copilului handicapat „de a nu naște, de a nu fi rezultatul unei erori medicale, sau de a fi viu, sănătos și nesuferind din cauza neglijenței altora”. Curtea a evitat să decidă „dacă acest pretins drept poate fi inclus în sau contrastând cu” dreptul aplicantului „de a decide cum și când viața sa trebuie să se încheie, în situația în care acesta/aceasta s-ar afla în poziția de a-și formula propria dorință de a acționa”.
- Cu privire la pretenția de „wrongful birth”, adică dreptul părinților încălcat de nașterea copilului lor handicapat, Curtea a reafirmat poziția sa anterioară din controversata cauză Costa și Pavan c. Italia, (no. 54270/10), în conformitate cu care „dorința părinților de a concepe un copil neafectat de o boală genetică este o formă de exprimare a vieții private și de familie” și ca atare cade sub incidența Articolului 8 al Convenției. Totodată Curtea a mai notat că autoritățile naționale (române) au recunoscut violarea drepturilor părinților și le-au acordat compensații, astfel că părinții nu mai sunt victime, în sensul Convenției.
DOCUMENTE
Aplicația („statement of facts”) [pdf]
Intervenția ca terță parte (European Center for Law and Justice, PRO VITA București, Alianța Familiilor din România) [pdf]
Decizia Curții [pdf]