SUMAR: Există date consistente că pentru populația școlară riscul de a dezvolta forme grave ale bolii COVID-19 sunt minime și că deși se pot infecta, copiii sunt puțin contagioși. Riscul pentru comunitate al redeschiderii școlilor în condiții cvasi-normale pare să fie unul scăzut, iar avantajele, considerabile. Cu toate acestea, autoritățile din România insistă să ia măsuri excesive, disproporționate față de situația de pericol pe care intenționează să o combată și practic imposibil de aplicat în totalitate.
Între aceste măsuri, cele mai discutabile sunt separarea fizică și portul măștii pe toată durata prezenței în unitatea de învățământ.
Nu a fost dovedit că portul universal al măștii este eficient în combaterea răspândirii bolilor; există însă motive substanțiale pentru scepticismul în fața unei astfel de măsuri.
Deși masca rămâne un mijloc valoros de protecție în anumite medii și circumstanțe, utilitatea sa depinde de un număr semnificativ de factori care sunt imposibil de luat în calcul în formularea de politici publice cu aplicabilitate generală.
De asemenea, nu există studii care să arate, spre exemplu, că schimbul de obiecte personale ar duce la creşterea riscului de infecţie.
Normele pe care ministerul Educației și cel al Sănătății intenționează să le adopte ignoră complet potențialul efect nociv al purtării permanente a măștii și al inhibării unor comportamente firești precum contactul fizic între copii, inclusiv efectele psihologice potențial mai nefaste decât boala infecțioasă.