SUMAR: Sistemul public de sănătate din România este clădit pe principiul solidarității sociale, la fel ca și sistemul de educație sau cel de pensii, în temeiul art. 1(3) din Constituție, care prevede că România este stat social. Sănătatea publică vizează îndeplinirea bunăstării generale și a binelui comun și este un imperativ de siguranță națională, la fel ca și educația sau apărarea. Așadar statul, prin autoritățile sale, este ținut de obligația constituțională de asigurare a dreptului la ocrotirea sănătății și la asistență medicală în sistemul public (art. 34(1) și art. 47(2) din Constituție).
În contrapondere cu obligațiile ce revin autorităților publice notăm că, dintr-o perspectivă liberal-conservatoare, viața și sănătatea sunt drepturi care țin de intimitatea și autonomia persoanei, valori care se situează în opoziție cu puterea din ce în ce mai mare a guvernelor asupra cetățenilor.