SUMAR: Principiile de la Yogyakarta sunt un set de enunțuri privind punerea în aplicare a legislației internaționale a drepturilor omului în relație cu orientarea sexuală și identitatea de gen. Documentul se autodescrie drept un „ghid universal al drepturilor omului”, care are ca scop să oblige statele să promoveze activ homosexualitatea și pletora proliferantă a celorlalte „orientări sexuale” și „identități de gen” din „supa alfabetică” LGBTQIA+.
Principiile de la Yogyakarta au fost create și propagate de un grup de reprezentanți ai unor organizații non-guvernamentale, în majoritate activiști radicali pentru „drepturi sexuale”, cu intenția manifestă de a-și promova agenda.
Practic, documentul denaturează drepturile existente ale omului în privilegii pentru persoanele homosexuale.
În ce privește instituția socială cu cea mai îndelungată tradiție, familia, aceasta este amenințată direct de Principiile de la Yogyakarta, care cer ca aproape orice grup de persoane care dorește să se conceptualizeze astfel, să fie recunoscut drept „o familie”. Dacă descendența și căsătoria – criterii seculare, obiective, clare și înrădăcinate în conștiința publică încă din zorii civilizației – nu vor mai fi singurele care să dea naștere relațiilor de familie, atunci însăși noțiunea de familie va deveni una arbitrară. Un concept care este prea diluat devine lipsit de sens; fiind peste tot, familia va înceta să mai existe, în fapt, oriunde.
Ghidul nu a fost negociat de către state și nu are caracter obligatoriu; aspectele promovate sunt foarte controversate și sunt deja subiect de dezacorduri în interiorul diverselor organisme internaționale, ca și între acestea. Adoptarea unei rezoluții/moțiuni favorabile „ghidului” ar pune organismul internațional colectiv în poziția de a-și submina angajamentul de a proteja libertățile fundamentale, cum ar fi libertatea de exprimare, de conștiință și de religie.
Considerăm că întreg conținutul Principiilor de la Yogyakarta face parte dintr-o agendă, un program ideologic îndreptat împotriva ordinii sociale de către forțe a căror sorginte poate fi identificată în curentele revoluționare, începând cu Revoluția franceză, trecând prin Revoluția bolșevică și până la Revoluția sexuală și culturală de astăzi. Toate acestea și-au propus o răsturnare de proporții mondiale a valorilor, care nu putea avea loc fără anihilarea vechilor valori. Distrugerea fundamentului familial şi civilizațional creştin, considerat de ideologi „un construct social” folosit ca mijloc de oprimare, a fost și rămâne un scop prioritar al agendei revoluționare.