SUMAR: Începând cu era premierului Pierre Trudeau (anii 1980), Canada s-a predat ideilor materialiste și egalitariste prin care toată dezbaterea publică este redusă la stadiul de „război civil” asupra „egalității” și a „drepturilor”. Recunoașterea legală a existenței vieții de familie în cuplurile homosexuale, chiar sub aspecte aparent benigne, a dat naștere gradual unei realități juridice similare până la identitate căsătoriei și totodată unor obligații pe care statul a fost chemat să le satisfacă prin egalizarea în drepturi a cuplurile heterosexuale cu cele unisex.
Această nouă realitate, în întregime fabricată pe cale juridică, privează copiii de dreptul la filiația naturală, dar și conferă statului puterea de a trece peste autonomia părinților biologici, ceea ce înseamnă că drepturile parentale sunt puternic uzurpate. Și alte drepturi sunt afectate: libertatea de conștiință și de religie; libertatea de gândire, credință, opinie și de exprimare, inclusiv libertatea presei și alte mijloace media de comunicare; libertatea de întrunire pașnică; și libertatea de asociere.
Doar foarte rar (și cu jenă) mai există în Canada vreo dezbatere despre bine, natural, moral obligatoriu și adevăr. Mai mult: dacă valorile, credințele și opiniile politice îți sunt diferite de ale statului, riști să-ți pierzi licența profesională, locul de muncă, afacerea și chiar copiii.
Întrebat cum s-a putut petrece această schimbare în Canada, Pierre Trudeau (tatăl actualului premier Justin Trudeau) unul dintre inițiatorii „reformelor” în legislația familiei, s-a comparat cu un căpitan al unei nave numită Stat. Toți cetățenii, a spus el, sunt ca pasagerii dormind pe punte. „Am știut că tot ce trebuie să fac este să schimb cursul astăzi un pic, mâine un pic și ei se vor trezi într-un alt port, mii de mile depărtare de cel spre care ei au crezut că se îndreaptă.”
Din analiza realităților juridice și sociale canadiene rezultă că scopul final al mișcării pentru „egalitatea în drepturi a persoanelor LGBT” nu vizează obiectivul declarat, ci instituirea unui regim juridic al familiei cu totul nou, regim care poate exista numai dacă unitatea familială naturală, originară, este distrusă. Atingerea scopului presupune o putere statală centralizată și sfârșitul unor libertăți considerate până de curând esențiale într-o societate democratică.